“JurisconsulÅ£ii romani au fost aceia care au pus bazele ÅtiinÅ£ei Dreptului; ei au avut un spirit practic Åi în acelaÅi timp o agerime pentru construcÅ£iile teoretice ale Dreptului, rÄmase neîntrecute.
De la dânÅii avem vocabularul juridic Åi lor le datorÄm categoriile, clasificÄrile Åi noÅ£iunile Dreptului. DacÄ astÄzi jurisconsulÅ£ii din întreaga lume mânuiesc aceleaÅi concepte Åi, ca sÄ zicem aÅa, vorbesc aceeaÅi limbÄ, aceasta este opera jurisconsulÅ£ilor Romei. Dar aceÅti jurisconsulÅ£i nu erau numai niÅte mari constructori, ci Åi niÅte iscusiÅ£i cazuiÅti care Åtiau sÄ gÄseascÄ pentru fiecare speÅ£Ä, pentru fiecare caz în parte, soluÅ£ia cea mai potrivitÄ Åi mai echitabilÄ. Trecând prin Åcoala lor, chiar dacÄ ar fi ca mai târziu sÄ se uite tot, exerciÅ£iul fÄcut întÄreÅte pentru totdeauna spiritul.”
(Matei NICOLAU, 1930)
“Studiul dreptului roman constituie un mijloc exemplar, permiÅ£ând dobândirea sensului evoluÅ£iei Åi relativitÄÅ£ii instituÅ£iilor juridice.
Din acest dublu punct de vedere tehnic Åi sociologic, valoarea formativÄ a dreptului roman apare extrem de preÅ£ioasÄ într-o epocÄ, precum a noastrÄ, de proliferare legislativÄ Åi de bulversÄri economice Åi sociale.
Ar fi într-adevÄr periculos sÄ limitÄm formaÅ£ia juristului numai la studiul dreptului în vigoare. CÄci aceasta ar însemna sÄ acordÄm licenÅ£a unor studenÅ£i a cÄror culturÄ este menitÄ sÄ devinÄ destul de repede anacronicÄ, fÄrÄ sÄ posede bagajul istoric Åi tehnic elementar ce sÄ le permitÄ sÄ se orienteze în masa de legi noi Åi sÄ se adapteze schimbÄrilor.”
(Roger VIGNERON, 1994)
